one street conects
to one another
cherry blossoms
(BEST OF US 2009 POEMS
Thish Davis Dublin Ohio USA)
unfolding the map
cherry blossoms conect
Europe and Japan
(............... well known!)
PLAGIATUL LUI PONTA ESTE MULT
INFERIOR!
Propria simţire în impact cu aceeaşi
experienţă surprinsă într-un poem anterior amplifică poemul şi am putea
completa astfel haiku-ul, pe care-l putem numi haiku neterminat, adăugîndu-i propria noastră experienţă. Important
este să nu te sperii şi să te fereşti de experienţele împărtăşite cu alţii, ci
mai degrabă să te bucuri de ele şi să le celebrezi. Oricum, haiku-ul n-ar putea
fi înţeles dacă autorul şi cititorul n-ar avea experienţe care coincid în mod
semnificativ. Poetul aduce în atenţia cititorului ceva pe care acesta îl ştie
deja dar de care nu poate fi suficient de conştient că-l ştie, fără ca un poem
bine făcut să-i reveleze preştiinţa sa.
Cele două poeme de mai jos pot fi
considerate ca asemănătoare:
one street conects
to one another
cherry
blossoms
o stradă se
leagă
cu o alta
flori de cireş
Thish Davis
unfolding the
map
cherry
blossoms conect
Europe and
Japan
deschizînd
harta
florile de
cireş leagă
Europa de
Japonia
Eduard
Ţară
Să vedem prin ce se
aseamănă. Folosirea cuvintelor flori de
cireş şi leagă este singura
legătură evidentă. Este ea suficientă pentru a spune măcar că al doilea poem se
inspiră din primul? Ar fi posibil. Atunci cînd scrii un poem nu te rezumi la un
singur lucru ca să-l construieşti şi definitivezi. Putem presupune că, în
drumul către finalizarea poemului său, Eduard Ţară a avut în minte şi primul
poem, undeva la suprafaţă, conştient, sau în străfundurile inconştientului.
Trebuie însă să remarcăm că poemul a
fost declanşat cu prioritate de o anume conjunctură, a fost scris pentru primul
concurs Japonia-Uniunea Europeană, pe care l-a şi cîştigat. Intenţia lui a fost
deci, din capul locului, una ocazională, ocazionată de posibila tematică a concursului: să
vorbească despre legătura dintre cele două zone culturale. Şi a făcut-o prin
două apropouri culturale: haiku-ul şi florile de cireş. Unul a fost, cum îi stă
bine unui haiku, trecut sub tăcere, eliptic: nu mai e nevoie să evoci haiku-ul
într-un haiku. Şi e mai elegant să faci apel la un substitut simbolic al lui:
florile de cireş. Simbol nu numai al unui element de recuzită foarte frecvent
în lirica japoneză, ci şi al unei culturi axate pe celebrarea evenimentelor pe
care le prilejuieşte natura.
Legătura Japonia-UE este deci, dincolo
de toate celelalte legături practice, şi una delicată şi profundă, de inimă şi de
suflet. Una care devine un liant al tuturor celorlalte.
Ce rămîne atunci din toată asemănarea
celor două poeme? Primul poem, fără a-l minimaliza în niciun fel, vorbeşte de
faptul că străzile, pe care le bate un hoinar împătimit, se leagă una de alta
prin faptul că florile de cireş, mireasma şi albeaţa lor îl conduc şi-l
dirijează pe cel ce le colindă. Nimic altceva, nicio alegorie, niciun alt strat
mai adînc al poemului.
Al
doilea, dacă e să credem că are vreo legătură cu primul, îl consideră neterminat şi îi adaugă elemente noi de
recuzită o hartă desfăşurată, două zone geografice şi culturale diferite şi
alegoria necesară pentru a avea şi alt nivel al semnificaţiei. Îl îmbogăţeşte,
îl definitivează, îl desăvîrşeşte. Iar faptul că florile de cireş pot lega ceva devine un motiv pe care şi alte
poeme îl pot folosi cu succes dacă autorii lor au inspiraţie şi talent.
Să
tragi pripit concluzia că e un caz de plagiat arată nu doar suficienţă ci şi o
pornire meschină şi răutăcioasă. Mai ales că e declanşată de o frustrare
politică legată de doctoratul lui Pinocchio.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu