Sub titlul
Asemănare, citare, honkadori, în 24 ianuarie, ROMANIAN KUKAI publica o luare de poziţie
legată de semnalarea unei asemănări între două poeme: unul al Virginiei Popescu,
cîştigător al concursului RK din ianuarie 2012 şi altul al lui Yu Chang, cîştigător al concursului Shiki din iunie 2000. Iată-l mai jos:
Internetul oferă posibilităţi foarte rapide de a afla orice
doreşti dacă în prealabil cineva a avut grijă să-l afişeze pe vreun site.
Puţină răbdare şi abilitate de utilizator şi ajungi la sursă. Nu este greu să
afli deci dacă un anume haiku este absolut original sau seamănă cu un altul
care este afişat acolo mai demult.
Asemănarea poate fi una întîmplătoare, una izvorîtă dintr-o
memorie subconştientă (care nu-şi aduce aminte sursa) sau una cu intenţii nu
tocmai ortodoxe. Un caz de ultima speţă este cel pe care l-am menţionat în
septembrie 2009 pe RK.
Eduard Ţară a sesizat că unul din poemele cîştigătoare la Ito En 2009, al unui adolescent de 16
ani din Japonia, semăna ca două picături de apă cu cel al lui Dan Doman care obţinuse
o menţiune la acelaşi concurs în 2004. Poemul, afişat pe OGLINDIRI este:
dog days ―
the mountain's shadow
smells of resin
În urma sesizării făcute de
Dan Doman, organizatorii concursului i-au retras premiul celui în cauză. (http://tinyurl.com/yj5ck8n)
Poemul cîştigător la ROMANIAN KUKAI în această lună, ianuarie
2012, este următorul:
om de zăpadă -
la paltonul bunicii
doi nasturi lipsă
Trebuie să recunosc că există o asemănare frapantă între
acesta şi cel al lui Yu Chang, care a obţinut locul I la
Shiki Kukai în iunie 2000 cu:
snowstorm -
two black buttons missing
from grandma's coat
Nu pot decît să mă bucur că acest poem a
fost găsit în arhivele concursului Shiki din vremea cînd acesta bănuiesc că nu se
desfăşura online (http://tinyurl.com/7t3bfkv). Organizatorii
au avut însă grijă să ofere şi rezultatele din perioada denumită de ei istorică
a concursului (October 1996 - April 2002).
Faptul că participanţii la concursurile RK sînt interesaţi de
poemele bune existente pe net şi ştiu să le găsească nu poate decît să-i
stimuleze şi pe ceilalţi la o documentare mai completă. Îi mulţumesc celui ce
mi-a semnalat această asemănare. Dar o consider mai curînd una întîmplătoare.
Chiar dacă autoarea ar fi ştiut de acest poem, ceea ce e
puţin credibil, felul în care, în poemul ei, ultimele două versuri îl presupun
pe primul este ingenios, deşi extrem de
uzual pentru copii. Iar poemul este mai vioi şi mai hazliu. Viscolul şi
nasturii rupţi ai bunicii sînt într-o relaţie mai săracă, unilaterală, decît
omul de zăpadă, bunica şi, de data asta, nepoţii prezumaţi. Bunica n-are nimic
specific care să intre într-un joc mai complex cu viscolul şi poate fi şi o
bătrînă oarecare. Între bunică şi omul de zăpadă se insinuează însă nepoţii
nenumiţi care articulează o relaţie mai complexă şi dau volum spaţiului
poematic.
Presupunînd că autoarea ar fi avut cunoştinţă de poemul
chinezului, cu o simplă citare (sau marcare) a versurilor respective ar fi
putut să apeleze la procedeul honkadori,
un mod, plin de modestie, de a face
aluzie la poeme vechi şi cunoscute nu doar agreat, ci dînd într-un fel o aură
suplimentară poemelor care se integrează astfel unui continuum poetic în care
originalitatea este la fel de preţuită ca şi cunoaşterea poeziei înaintaşilor.
Haiku-ul permite deci copierea parţială dacă autorul nu uită
să menţioneze într-un fel că în poem există un citat. Acelaşi lucru se poate
face cînd foloseşti sintagme care sînt recognoscibile ca titlui ale unor opere
literare, plastice, muzicale, cinematografice.
*
Sub titlul Anotimpul iubirii un alt caz de asemănare frapantă în concursul Shiki Monthly Kukai:
La
recentul concurs Shiki, Margaret Dornaus a obţinut locul I cu un punctaj de 43 puncte, următorul
clasat avînd doar 18. Încerc să găsesc resorturile care l-au propulsat în
această poziţie. Este evident că nu există un kigo canonic, un trandafir
origami, ca şi tema, evident erotică, nu pot aparţine decît unui anotimp
supranumerar, acela al iubirii. Dar, dacă luăm aminte la versurile lui Blaga: Înc-odată, iar şi iară, / a iubi e
primavară, putem accepta că iubirea poate fi asimilată unei primăveri liric perpetue.
origami
rose…
his fingers gently
unfolding me
his fingers gently
unfolding me
trandafir
origami…
degetele
lui delicate
mă
dezvăluie
De la bun început, deşi
trandafirul este unul origami, confecţionat din hîrtie împăturită, se simte aluzia
erotică neexplicită la dezvelire, dezgolire, la despuierea de petale a unui
trandafir aievea. Ca şi cum denudarea ar ţinţi să atingă şi să releve miezul
ascuns al florii. Sau, cine ştie, să obţină răspunsul ultim la alternativa mă iubeşte, nu mă iubeşte…
Sensul
lui unfolding (mai bogat în engleză)
- opusul îndoirii, împăturirii, înfăşurării -, în contextul mărturisirii că degetele lui operează (delicat) asupra ei, capătă suficientă ambiguitate ca să poată cumula mai multe din
înţelesurile cuvîntului. Primul ar fi acela de netezire delicată (a cutelor,
încreţiturilor, îndoiturilor, îndoielii)
- de mîngîiere. Al doilea cel de
dezvăluire, desfăşurare (a ceea ce era împăturit sau învelit) – de înfăţişare şi extensie. Al treilea, mai figurat, de a descoperi, a da în vileag –
a revela. Delicata atingere a
degetelor lui are deci un efect
magic, scoate la lumină latenţele ei
neştiute şi nemanifestate încă.
Dacă
însă întrepătrundem simbolic trandafirul aievea şi împăturirea (pentru care
origami este doar un simbol), îl putem vedea, mai concret, ca un boboc care sub
mîngîierea degetelor se deschide, se desface dezvăluindu-şi esenţa – înflorirea.
La
o primă privire, poemul este de o simplitate deconcertantă, dar, insistînd, îţi
ispiteşte mintea şi sufletul către o întreagă ţesătură de aluzii şi sugestii pe
care le poţi savura doar în liniştea meditaţiei şi a reveriei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu